Există un loc


Alerg pe un câmp mioritic,
cărarea mi-e prinsă de cer
Trecută de-amiază lumina
mă-mbie popasul să cer,
Trei reguli de aur respect
şi tihna soseşte plăcută
Iar muntelui-grijă pun semn
interzis, un fir de cucută.

Făclia trimisă de-un înger
în văi de pieta durută,
În veghe îmi ţine miraj
inefabil la ora ştiută
Cu martori de stele perechi
arzând câte două,
Când parte din cer îmi
adaug şi luna cea nouă...


Există un loc între cutele
proprii, ascuns în substanţă,
La care ajung pe calea
regală numită speranţă,
Resort în ecou răsucit
unimea mi-arată
Spre Tatăl, cu Fiul Iisus şi Duhul
Cel Sfânt, deschisă o poartă,


Prin care mereu mă retrag
odihnit şi promit să revin...
Între cer şi pământ pe aripi
de gând, un arpegiu devin,
Cheia sol căutând în
vibrante viori de cuvinte
Şi o clipă în tine mă mut,
infinit, de sacră sorginte.


07.06.2010